Mă fascinează de mult timp felul în care oamenii relaționează și ce duce la succes sau la eșec. Am citit mult pe această temă însă și mai mult i-am observat pe cei care obțin rezultate, pentru că indiferent de domeniu, a ajunge la rezultate presupune să colaborezi cu alții și cu cât interacționarea este mai optimă, cu atat rezultatele sunt mai profitabile pentru toți cei implicați.

Când 2 oameni se întâlnesc, între ei există un spațiu – rezultatul interacționării depinde de felul în care aleg să construiască în spațiul dintre ei. Vreau să-ți imaginezi că fiecare om este o insulă și oricare două insule pot comunica dacă se construiește o punte între ele. Cu cât avem mai multe punți care ne duc la alte insule, cu atât infrastructura noastră internă ne leagă de mai multe oportunități. Arta este ca acele punți să fie fixe, să fie practicabile mereu, pentru ca informația să curgă fluid. Dacă podurile sunt batante, adică se deschid doar în anumite condiții, relația este îngreunată si lipsită de fluiditate.

Am descoperit că sunt 3 tipuri mari de interacționări și am să vi le descriu azi:

  1. Modelul pierd – pierd: eu pun o cărămidă în spațiul dintre noi și tu o dai la o parte pentru că ți se pare că tu ai o cărămidă mai bună și mai potrivită. Eu îți îndepărtez cărămida, pun din nou cărămida mea și îți explic de ce cărămida ta nu e așa de bună ca a mea. În realitate nu construim, ne irosim timpul și energia apărându-ne perspectiva și părerea – și toată lumea pierde. Rămânem două insule separate fără o punte de comunicare la finalul relaționării.
  2. Modelul pierd – câștig: eu pun o cărămidă și tu o adaugi pe a ta lângă a mea, eu mai pun o cărămidă peste cărămida mea și tu peste a ta. Construim împreună aparent și depunem efort atât timp cât lucrurile funcționează însă ceva lipsește – încrederea. Suntem pregătiți în orice moment în care lucrurile nu mai funcționează optim să ne retragem cărămizile și construcția se destramă. Am avut o serie de semafoare galbene pe parcurs și nu ne-am oprit să le discutăm, am lăsat divergențele să se acumuleze între noi până în punctul în care renunțăm la construcție și drumurile noastre se separă. Din nou rămânem două insule separate fără o punte de comunicare la finalul relaționării. Aparent o persoană a câștigat și una a pierdut pe moment. Pe termen lung toată lumea pierde.
  3. Modelul câștig – câștig: eu pun o cărămidă și tu o adaugi pe a ta peste a mea, ne bucurăm cât de bine se potrivesc, eu pun următoarea cărămidă peste, tu pe a ta și tot așa. Este o reală bucurie să clădim împreună, simțim trăinicia investiției noastre. Când o cărămidă nu se potrivește prea bine ne oprim să decidem cum face în așa fel încât construcția să fie durabilă și funcțională. Toată lumea câștigă imediat și pe termen lung. Avem o punte stabilă, durabilă, pe care se fac schimburi dublu avantajoase și ne bucurăm de relaționarea noastră. Ceea ce nu înseamnă că nu am avut divergențe de opinii, ci că am avut maturitatea și înțelepciunea să le depășim. Între noi există încredere și o punte stabilă.

Ce face diferența între cele 3 situații este încrederea și dorința de a depăși diferențele – o dorință care depășește nevoia de a avea dreptate. Și văzându-i pe alții care obțin rezultate am înțeles că încrederea nu este un cuvânt, încrederea este exemplul personal. Pentru că punțile se construiesc cu fiecare gest.

 

 

Dacă ți-a plăcut, te rog trimite-l unui prieten...Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on TwitterShare on Google+Email this to someone